Necesara mediocritate

In liceu un profesor ne-a zis: Mai rau decat mediocro nu poti ajunge. O spunea intr-un context destul amplu in ideea de a nu te complace in ceea ce faci, ca lucrurile sa fie facute nu doar bine, ci genial.  Mintea mea a retinut numai: ” Daca faci un lucru trebuie sa fii cel mai bun “. Sa nu fie nici un punct si virgula de comentat, totul calculat in detaliu. Ei si dupa principiul asta am functionat vreo 6 ani: in anii liceului si  primii ani de facultate. Insa astfel de  lucruri au si tributul lor: socializare redusa, timp si liniste.

Dupa cei 6 ani de ” cel mai bun” am obosit si am trisat. Mi-am dat seama ca sa fii mediocru este si o chestie de necesitate. Parintii si iubitul nu te vor genial, ei te iubesc si mediocru. Ca genialii se construiesc pe baza mediocritatii. Copilul tau nu te vrea supermama, te vrea pentru el, sa ii faci de mancare, sa il duci la gradinita. Si angajatorul..vrea ca tu sa faci o munca in proportie de 60% de rutina. Nu te vrea creativ. Te vrea mediocru. Si apai…sa fii genial cere “nebunie”, critici din partea celorlalti si nici berea cu baietii nu prea se incadreaza aici. Cei mai multi blameaza mediocritatea. Pe naiba, ne scaldam in mediocritate si cateodata ne simtim al dracului de bine. Sau ma gresesc eu?As zice ca NU. Si pana la urma ne impacam  cu  mediocritatea  ca sa ne incadram  in tipare,  sa avem o viata sociala.

Dar  eu aici inchei relatia mea “intima” cu mediocritatea. Pun pariu ca multi gandesc ca mine.  Dar vorba cuiva: si intentia este suficienta in cele mai multe cazuri. In al  meu NU.

Bip-uri, telefoane si relatii

Toate  astea merg impreuna. M-am trezit la 10. Nu a dat nici un semn de viata. Nici un bip. Nici un mesaj de buna dimineata, online nu e.  Nici eu nu o sa dau. O sa astept. Ma spal pe ochi, fac dus, mananc, ba azi ca niciodata imi fac si patul.De fapt ma prefac ca am treaba. Pun la fiert niste cartofi. Las telefonul in bucatarie. Deschid calculatorul. Verific mailul.

Deja nu mai suport, ma duc in fuga la telefon. Si in minutul pana ajung la bucatarie, sper sa fi primit un semn de viata de la el.  Ma uit la telefon, aproape disperata. Nici un apel pierdut. Mesaj de fel. Ce incapatanat e!  Si sunt dezamagita. Rasuflu adanc. Decid sa il dau pe silentios. Daca ma va suna sa fie si el dezamagit ca nu i-am raspuns. Macar sa fim kit. Iar eu sa fiu mai mult decat incantata cand vad un apel de la el. Sa ma prefac ca nu am asteptat nici un semn de el si cand vad apelul de la el sa par surprinsa.

Ma duc la calculator, cica imi fac de treaba. Nu am rabdare nici macar 10 minute si ma duc iar in bucatarie sa verific telefonul. Rasuflu a paguba. Nimic. Decid sa il iau langa mine, langa calculator.

Verific o data mailul, verific de doua ori. Mai citesc o data presa.  Citesc o stire si ma uit pe furis la telefon. O data. De doua ori. De 3 ori. Inca o ora si nici un beep. Incep sa cred ca m-a uitat. Ii gasesc motive si zic ca face dus, ca s-a stricat masina si mestesugareste la ea. Dar totusi 3o de secunde de mine nu are? Acum cu siguranta cred ca nu ma mai iubeste.

Indraznesc si ii dau un beep. 30 de minute de asteptare. Nimic. Dezamagire. Si-a gasit pe alta.  Un mesaj nu cred ca este prea mult. Il salut si ii dau un sarut. 1 hora.  Nimic. Un gol se formeaza in stomac. De ce nu da un semn de viata? Cred ca nu ma mai vrea. Acum ma decid si il sun. Il sun o data. Nu raspunde.  Deja e culmea. De 2 ori.

O  sun pe mama si ii zic ca nu raspunde. Ea imi zice ca o fi bolnav. Eu  ii zic ca el imi zice mereu daca ii este rau. O sun pe prietena mea. Ea imi zice si asa k in ultima vreme e cam rece cu mine si e posibil sa isi faca de cap. Tata ma va sprijini si imi va spune de ce procedeaza asa: barbatii stiu ce gandesc barbatii. Tata imi zice ca nu s-o fi intamplat nimic, doar nu raspunde la telefon. Ce mai sprijin!!!!

Deja am toate motivele sa ma despart de el: ce motiv serios ar avea sa nu ma sune? E prea de tot!!!Maine ii zic ca nu mai vreau sa fiu cu el.

A doua zi m-a sunat mama lui: era in spital grav bolnav.

PS: Asa reactioneaza multe adolescente si nu numai si e PACAT!

Sa fii prost nu e o rusine!!!

In mediul in care ma invart eu, toti cei din jurul lor au vise marete. Bravo lor!! Dar unele atat de imposibile. Si nu datorita imprejuarilor ci chiar datorita lor. Scoala i-a invatat sa viseze ca ei vor deveni marii economisti.

De fapt scoala i-a mintit. Iata cum. Numai la mine la facultate intra in fiecare an  aproximativ 3000 de studenti. Termina sa zicem:  2700. Cu note mai mari sau mai mici, oricum se zvoneste prin targ ca nimeni nu ii intreaba ce note au avut in facultate. Ziarele urla ca ies pe banda rulanta someri cu diploma. Iata ce zice un profesor: „Noi acordam sanse tuturor elevilor. Pentru ca in vremea cand era cu examen era o adevarata industrie a meditatului. Profesorii universitari castigau  intr-o luna mai bine  din meditatii decat primeau  de la universitate. La ei la usi era cozi interminabile de doritori sa ocupe unul din locurile la facultate. Si de parca industria meditatiilor nu era suficienta exista si o industrie bine pusa la punct al pilelor(examenele erau masluite cu nesimtire). Ei, voi ce sunteti fani al examenelor, nu va contrazic ca exista avantaje si dezavantaje de ambele parti.

Acum intrarea  la facultate se face pe baza de dosar.  Fericirea e la taxa sau la buget, in functie de buzunar. Si aici ar trebui sa fie o selectie riguroasa. Adica bine, intra 3000 dar ies tot 3000? Deci toti suntem destepti, nimeni nu se pierde pe drum? Eu zic ca prostia nu este o rusine, ci o necesitate a tuturor timpurilor.

Marturisesc ca am fost la examene, pe care stiam inainte de a le da, ca ni se vor ridica notele. E un sistem inradacinat de ani de zile la noi: marirea notelor. Deci ei..intentionat vor sa ne treaca….dar de ce? Ca sa aratam bine in statistici?

Iata o explicatie  mai mult sau mai putin oficiala redusa la BANI. „Banii sunt mult prea putini acordati pentru fiecare student. Deci ca sa primim mai multi bani…vom avea mai multi studenti si implicit absolventi”. Si eu as adauga: bine ca sunt prosti, destepti…multi sa fie.Banii sunt adusi de cei multi si prosti.

Si iata de ce nu ne sunt taiate aripile din facultate, de ce nimeni nu indrazneste sa ne spuna ca suntem prosti: Banii invart sistemul de invatamant!