Pranzul la lucru in Anglia- un mister pentru mine

De cand sunt in Anglia, am lucrat in trei diferite organisatii. Si in fiecare loc am vazut cum oamenii isi lua pranzul in fata calculatorului.

Sa fiu mai exacta, isi aduceau ceva de acasa sau comandau ceva si mancau in fata calculatorului. Ba raspunzand la emailuri sau facand ceva taskuri.

La primul meu job, aveam birourile intr-o biserica. De afara nu parea o biserica, insa inauntru se vedea clar ca era o biserica. Bineinteles, ca altarul lipsea, acolo erau facute doua camere inchise cu sticla si ceva birouri deasupra celor doua camere. Tin minte, cand am mers prima zi am intrebat unde este bucataria. Silly me…chiuveta, un microunde, ceva dulapuri erau toate asezate pe un perete. Si cam atat. Nu erau mese, unde oamenii sa se puna sa manance. Si am zis ca nu e loc pentru mese si gata. Dar apoi am mers la sediul din Londra si la fel. Insa acolo oamenii si-au transformat o sala de sedinte in sala de mese pentru pranz si gata. Revenind la subiectul nostru, imi aduc aminte ca toti daca mancau ceva la lucru, mancau deasupra tastaturii. A fost un soc total pentru mine mai ales ca veneam dintr-o firma care avea niste birouri fancy in centrul Clujului unde toti mancam ca o echipa. Sau cel putin, nu mancai niciodata singur la masa.

Al doilea job, la o universitate. Aici era cafeanea si loc de mese. Chiar si o bucatarie privata pentru angajati. Insa pranzul tot pe tastatura era luat. Desi doi, trei oameni luau pranzul in acelasi loc, fiecare se punea la o masa diferita. Fiecare cu nasul in telefon, ori mancand grabit. Dar niciodata dornici sa manance impreuna.

Al treilea job, un ONG. Cladire mai veche, dar bucatarie destul de maricica. Fiecare manca singur daca folosea bucataria. Si a se intelege ca pe un etaj intreg, unde erau probablil vreo 50 de oameni, erau maxim unul sau doi angajati ce mancau in bucatarie. Dar mereu, mereu singuri. Acuma ONG s-a mutat intr-un birou fancy, cu bucatarie spatioasa. Aceeasi situatie. Iau pranzul de la un supermarket si manca pe tastatura. Si fiecare mananca singur.

Cred ca eu nu pricep ceva din toata situatia asta. Inteleg ca au multe taskuri, dar chiar si asa. Nu se mai poate manca impreuna? Nu e scopul pranzului sa te detasezi de lucru si de calculator?

Voi ce parere aveti?

O zi la birou- un alt fel de trip day

Inainte de a va spune ce si cum a fost, sa va spun un pic povestea mea. Lucrez in intr-un oras din nordul Angliei, numit Leeds. Si locuiesc la 40 de minute de mers cu trenul de acest oras, in Barsnley. Deci naveta era cuvantul cheie inainte de pandemie. Doua ore in fiecare zi. Autoarea are un prieten si un copil de 3 ani si un pic. Lucrez in departamentul de IT intr-un ONG. Deci, lucky me…lucrul de acasa e posibil. Apreciez acest lucru enorm si in acelasi timp le multumesc celor ce au trebuit sa munceasca intr-un loc fizic in timpul pandemiei. Nu va zic acuma ce si cum a fost pentru mine in pandemie, poate cu alta ocazie. Acum fast forward…sa va zic ce s-a intamplat azi.

Prima zi dupa 1 an si 6 luni la birou. Si m-am dus de nevoie, ca am nevoie de un laptop ca cel vechi mai are doua „vineri”. Cum a fost?

Cu planificare, mai ceva ca mersul in vacanta. Cel putin asa am simtit eu. Iata ce intrebari mi-au venit in minte inainte sa ma aventurez intr-o zi la birou: 1. Cine mai vine la lucru ca sa ii vad fata in fata? 2. Ce fac cu copilul cand merg la birou? 3. Cine il ia de la gradi? 4. Cand il duc la gradi? 5. La ce ora sunt trenurile? 6. La ce ora o sa ajung la lucru? 7. Ce imi pun in ghiozdan? 8. Ce mananc la lucru? Si cand te gandesti ca toate astea erau pe pilot automat acuma nici un an si jumatate. Acuma simt ca ma duc intr-o excursie. Nu mai zic ca daca tot ma duc, ma gandesc sa impusc mai multi iepuri dintr-o data. Un meeting one to one, dus 3 carti la biblioteca, sa mai vorbesc cu alti colegi sa aflu neoficial care este statusul pe alte proiecte, sa imi iau la revedere de la alti colegi. Plus ca avem un birou nou intr-o cladire noua.

De ce va povestesc toate astea? Ma gandesc ca sunt mii de povesti similare si multi se regasesc in ceea ce am scris. Vreau doar sa evidentiez ca lucruri ce erau pe pilot automat pentru multi, ani la rand, au devenit niste exceptii acum. Cum normalul devine exceptional si este nevoie doar de un eveniment negativ ca noi sa devenim creativi si sa punem in practica idei ce credeam ca sunt greu de realizat.

Ce lucruri absolut normale pentru voi au devenit exceptionale sau raritati pentru voi de cand a inceput pandemia?

Open up about….





Aceasta carte este despre un subiect destul de tabu. Multi dintre noi nu vor sa vorbeasca nici in familie, nici cu prietenii, nici cu partnerul de viata despre acest lucru si de care se ascund chiar ei. Daca se poate evita cat mai mult timp, este excelent. Stiti imaginea aia cu maimuta care nu vrea sa auda si sa vada? Despre acel subiect este vorba.

Hai sa nu o mai lungim si sa va zic ca nu este vorba despre sex. Ci despre bani. Eu nu sunt atat de pudica in a vorbi despre bani, dar trebuie sa recunosc ca nu ma simt confortabil a vorbi despre asta peste tot si cu oricine.

Cum am ajuns sa citesc aceasta carte? Mai mult intamplator pentru ca nu cred ca am realizat despre ce este vorba. Este o carte de la biblioteca din orasul in care stau: Barnsley. Si totul se rezuma in a vorbi despre bani ca sa ai o relatie mai buna cu ei.

Aceasta carte presare si franturi din parcursul financiar al autoarei. Cum a ajuns ea sa aiba probleme financiare, ce a determinat-o sa se uite atenta la banii ei. Cred ca practic calatoria ei cu banii a coincis cu studiul pentru cartea pe care a scris-o.

Ce mi-a placut:

  1. ca aflu pentru prima data despre terapeuti specialisati pe relatia cu banii. Adica, daca tu ai probleme financiare, facutul unui buget, incercarile tale de a economisi vor da gres destul de rapid daca nu iti constientizezi relatia ta cu banii. Care sunt lucrurile care te-au adus in aceasta situatie, care sunt primele lucruri pe care le-ai auzit in copilarie despre bani? Deci nici un financial advisor nu va putea sa te ajute sa iti platesti datoriile sau cum sa investesti, pana nu te impaci cu banii. A fost o mare revelatie pentru mine sa aflu ca de fapt un pshilog te poate ajuta sa iti analizesi si repari relatia cu banii.
  2. Cuvantul buget este unul urat de foarte multi. De aceea, unii dintre terapeutii specialisati pe tema asta folosesc un inlocuitor si anume: o lista de cheltuieli (spending). Multi simt ca cuvantul are o reputatie negativa, ca te constrange sa faci un anumit lucru. De acord cu conceptul.
  3. Faptul ca tu faci la fel de bine financiar cat faci si cei cinci prieteni in preajma carora iti petreci cel mai mult timp. Si ca nici o carte, video, conferinta, curs nu te va impulsiona mai mult sa faci un lucru intelelp cu banii tai decat un prieten. Pentru ca acel prieten are aceeasi bani ca si tine, ati mers poate la aceeasi scoala, are aceleasi probleme ca si tine, mergeti la aceleasi supermarketuri, traiti in acelasi gen de casa, aveti cam acelasi salariu. Pe scurt, stilul vostru de viata nu difera fundamental. Si pana la urma de la cine ai lua sfaturi financiare? De la cineva pe care l-ai vazut o data in viata ta si care incearca subminal sa iti vanda ceva?
  4. Ca mai multi oameni stiu salariu tau decat crezi. Cu siguranta seful tau stie si seful sefului ca ala face bugetul. Si cei de la banca stiu. Si cei din departmentul de salarizare stiu. Asa ca, ascunsul asta dupa deget nu functioneaza si mai mult te amagesti ca salariu este confidential.
  5. Am aflat cateva lucruri specific culturii britanice. Ca ei prefera sa imparte valoarea bonului la numarul celor care au fost la masa si nu sa iti plateasca fiecare ce a consumat.

Cu ce idee am ramas din aceasta carte? Ca intrebandu-mi prietenii cum isi gestioneaza banii, pot „fura” idei bune despre cum sa am o relatie mai buna cu banii.

Inainte de a se reintoarce la biblioteca

Indubitabilii

Este o noua trupa in showbiz-ul romanesc: Kiki si Foghi.

Unul lung din categoria Pasari Lati Lungila, par blond si slab de vezi prin el.
Celalalt: saten, mereu cu blugi si politicos din cale afara.

Ce fac ei in showbiz-ul romanesc? Nimic, insa postul e mai usor atractiv…sa ii prezint ca pe doua vedete…vedetele mele. 🙂
De fapt, cei doi sunt fosti colegi de facultate. Cuplu irezistibil: unde erau ei, erau si fete..si nu orice fete..doar studioase. Nu mai tin minte cum era de fapt: ei dupa ele sau ele dupa ei.

Daca fac un exercitiu de memorie..lucrurile erau cam asa:  examenele trebuiau trecute..ca tot ne-am rupt oasele un semestru venind pana la facultate(sau..cat mai aproape de facultate). Stateau mereu in ultima banca. Bingo!!! Fetele studioase nu stau niciodata in ultimele banci. Deci, conform unui rationament complicat nevoie mare: examene+fete studioase+facultate+Indubitabilii= locuri strategice la examene langa o  fata silitoare sau chiar mai multe(ce e mult in cazul de fata nu a  stricat niciodata).

Colegii din facultate aveau 3 etichete pentru indubitabili: esti plictisitor si nu ne aduci nici un beneficiu, esti plictisitor si dar totusi ne aduci un beneficiu, esti om de gasca si cu siguranta vom gasi un lucru cu care sa ma ajuti.

Ei puteau fi  oameni in multe feluri, insa nimic din ce ziceau ei nu putea sa te faca sa te superi pe ei.

Asa erau in facultate.Acum: unul cu nevasta, copii si datorii. Celalalt: om serios cu job.

Nu mai sunt asa funny: si parca nici indubitabili.

Creează gratuit un site web sau un blog la WordPress.com.Tema: Esquire de Matthew Buchanan.

%d blogeri au apreciat: