” Nu stiu cum s-a facut ca Norocul a mostenit o avere bunicica. Mintea, vecina lui, muncea toata ziua, dar n-a facut avere. Timpul trecea, dar Norocul nu stia cum sa-si mai foloseasca mostenirea. Suparat, si-a adus aminte ca are o vecina pe care se poate baza, Mintea.
Norocul s-a dus la vecina, dar ea modesta l-a refuzat. Dupa un timp, Norocul si Mintea s-au ajutat unul pe celalat si au devenit din ce in ce mai bogati. Averea dobandita era numai prin munca si nu la voia intamplarii. Si cum de banii munciti ai mai mare grija decat de cei primiti degeaba, Norocul nu si-a mai pierdut averea si a devenit cel mai bun prieten al Mintii.”
Acesta povestiora este scrisa de Ilascu Ionela-Alina, in urma cu aproximativ 10 ani. Ea era atunci in clasa a VIII-a. Istorisirea este publicata si in revista Scolii Gimnaziale „Elena Cuza” Vaslui. Multumesc acestei fetite.
