Mereu ma intrebam cand eram mica, ce se intampla cu personajele basmelor cand povestea se termina. „Au trait fericiti pana la adanci bratraneti”-ce inseamna de fapt aceasta ultima fraza? Sau in ce este concretizata? Un pic mai tarziu am aflat cum este fericirea de la adanci- batraneti, ca este de fapt obisnuinta, nepasare, durere, de dragul celor mici cei doi parteneri raman impreuna, ca ii apasa mereu grija zilei de maine., etc. Si atunci ma intreb: oare chiar Fat-Frumos si Elena Cozanzeana au trait chiar atat de fericiti cum se zice in basme?„Voi lua cina cu pãrinþii,îi voi convinge cã sunt eu, cea normalã…
Cea care nu le-a creat niciodatã probleme.
Într-o bunã zi, cineva mã va cere în cãsãtorie.
Va fi cineva îndeajuns de drãguþ pentru ca pãrinþii mei sã fie fericiþi.
În primul an, vom face dragoste tot timpul.
În al doilea ºi al treilea, din ce în ce mai puþin.
Însã exact când ne vom plictisi unul de celãlalt, voi rãmâne însãrcinatã.
Voi avea grijã de copii, voi lupta pentru serviciu, voi plãti toate impozitele…
lar apoi, peste zece ani, el mã va înºela…
Pentru cã voi fi prea ocupatã ºi mult prea obositã.
Eu voi afla…
ÎI voi ameninþa cu moartea, pe amanta sa… si pe mine.
Vom trece peste toate.
Câþiva ani mai târziu, mã va înºela din nou.
De data aceasta mã voi preface cã nu ºtiu, pentru cã…
Inflamarea spiritelor nu va merita osteneala.
Îmi voi trãi restul zilelor…fericite”.
Replici din filmul „Veronica decide sa moara”, dupa cartea lui Paulo Coelho.
Cam pesimista varianta … nu uita ca mai exista si exceptia ce confirma regula 🙂
nu o exclud….insa astept sa o vad.