Mama ei de suparare

Am spus si in alte dati si o sa ma repet: Nu inteleg partea asta cu supararea. Da, un om te necajeste, se poarta urat cu tine, te deranjeaza.  Declari sus si tare: „Sunt suparat pe tine”. Si as mai adauga …si: ” Nu vreau sa iti zic si de ce”. Daca la prima…hai ca …poate omul a zis si el asa…dar a doua fraza. E pur si simplu inutila.
Mi s-a intamplat sa ma gandesc, sa ma sucesc intrebandu-ma de ce este suparat  pe mine. Ca daca o fi asa…ca daca o fi pe dos. Mister. In cazul in care ti se explica de ce este suparat omul pe tine, ramane alta intrebare: „Si la ce te ajuta pe tine sa fii suparat pe mine?”. Ne dam mana, zicem ce ne deranjeaza unul la altul si gasim solutii.
Nu tin minte sa fi fost suparata mai mult de 1 ora. Ca dupa aia ma simteam eu prost, parca ma durea burta, capul, o mana, un picior, nu mi se mai deschidea calculatorul, se lua lumina, nu mergea trasa apa la WC. Mi se intamplau tot felul de lucruri rele. E ca si cum supararea venea inapoi ca un bumerang. Domnule, pur si simplu sa stiu ca altcineva se simte prost din cauza mea, chiar daca e vina lui, e groaznic pentru mine. Supararile pentru mine sunt facute sa dureze maxim o ora. Vrei sa fac riduri de la atata incruntare?
Ca daca as fi mai frumoasa si mai pozitiva…ar mai fi ceva..dar asa?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.Tema: Esquire de Matthew Buchanan.

%d blogeri au apreciat asta: