Ce face telefonul din om…?

Este postul care nu are introducere.
Nu stiu cum era in timpul liceului vostru cu telefonul mobil, insa in vremea mea era un lux. Sau cel putin pentru mine ca mi se parea scump pentru o liceanca. Si sa vorbesti era scump….ca il aveai…il aveai..insa sa il si folosesti…era ceva!!! Unii dintre colegii mei aveau telefon mobil si mereu il expuneau pe banca(sa se laude cu el) sau il tineau in pantaloni si suna cand tu erai stresat la tabla la matematica. De cele mai multe ori te suna tot un coleg de clasa ca sa rada de tine. Pur si simplu nu mai iesea nici o ecuatie sau vreo limita. Si profa de mate se uita incruntat la tine…si tu tot tinandu-te de creta la tabla.

Dar cea mai tare perioada a fost in clasele 5-8. Atunci vedeam telefoane mobile numai in filme si toate erau negre si aveau clapita. Si cine e cunoscator stie si ce marca erau. Dar astea erau SF-uri in acele vremuri. Ceea ce era cel mai interesant in perioada aceea e ca noi ne faceam temele prin telefon. Prin telefonul fix. Stiam numerele de telefon ale colegilor de clasa. Dar nu ale oricum, ci ale celor care isi faceau tema. O convorbire incepea de genul: Buna ziua. Familia x? Sunt..XULESCU. Andreea este acasa?(multi dar multi din generatia mea au numele acesta si alegerea lui defineste multe persoane). Aceasta era conversatia cu mama sau cu tata. Conversatia cu colegu sau colega era de genul: Dar ti-ai facut tema la algebra? Tu ai rezolvat problema nr. 10 de la pagina 50? Tie cat ti-a dat? Ca eu m-am impotmolit.”
Si daca raspunsul era DA…urmau inca vreo 10 minute in care era dictata toata rezolvarea problemei.

Daca raspunsul era NU mai sunai inca vreo 4 colegi. Daca chiar NU si NU, atunci…poate copiai tema la matermatica de la vreun coleg de clasa a carui numar de telefon nu il aveai in agenda.

Uitasem sa mentionez ca in general telefoanele se dadeau cand parintii nu erau acasa. Si noi cum invatam in clasele 5-8 dupa amiaza dimineata ne faceam temele….si parintii erau la munca!!! Si iaca asa facturile tot cresteau. Insa nu imi amintesc ca parintii mei sa se fi plans de costul ridicat al facturilor. Cred ca era destul de ieftin sa vorbesti pe fix pe unicul furnizor de servicii de telefonie.

Si atunci erau telefoane cu rotita si invarteam la rotita aia de faceam febra musculara la degete. Aveam carte de telefon ca erau de tinut minte multe numere de telefon.

Tipul acesta de convorbiri era subiectul preferat al parintilor la sedinte cu diriga. Doamna, dar cat vorbeste la telefon. Ca imi zice ca nu stie cum sa rezolve ceva la matematica si imediat pune mana pe telefon. Doamna, ce sa ma fac?
Si diriga…spunea….”Lasa-ti doamna ca eu ii vad ca isi copie temele unii de la altii in clasa. Cand vin eu in pauze se mai rusineaza, insa asa fac.”
Parintele zicea:”Nu stiu ce sa ma mai fac cu fata asta. Doamna, pe vremea noastra cine avea telefon era om cu vaza la el in sat. Ca stateai si 3 ani pana sa vina astia de la telefoane sa ti-l monteze.”

Iaca asa ne influenta pe noi telefonia cand era foarte tineri si extrem de tineri :). Si sa raspund la intrebarea din titlu…ne-a ajutat sa comunicam de mici pe plan profesional. 🙂

Anunțuri

Un gând despre „Ce face telefonul din om…?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.Tema: Esquire de Matthew Buchanan.

%d blogeri au apreciat asta: