De ce ai nevoie de prieteni?

Raspunsuri: sa ai cu cine povesti, sa ai pe cine sa te bazezi, sa ai cu cine iesi in oras, sa ai cui sa te plangi, sa ai cu cine sa petreci, sa ai cu cine sa bei, sa ai cu cine sa te bucuri. Vorba aia: banalitati necesare.

Asa mi-a raspuns o veche cunostinta, razand.(cred ca ma copia…:) ). Apoi pe un ton la fel de serios ca si rasul anterior imi spune: Ce esti tu fara prieteni? Acum cativa ani ai fost la nu stiu ce petrecere. Te-ai distrat, ai baut, te-ai ametit, ai ras, ai dansat fara incetare. A fost o petrecere pe cinste cu niste prieteni pe cinste. Acuma nici nu mai stii de ei. Dar de povestit nu ai cui sau daca spui cuiva nu o sa i se para senzational, insa prietenii tai de atunci isi amintesc si acuma si rad cu pofta de fiecare data cand repeti aceeasi plictisitoare poveste de la petrecere. Doar in prezenta lor petrecerea devine exceptionala. Si de fiecare data cand ieseati trebuia sa fie unul sa isi aminteasca de seara aia. Fara prietenii tai de atunci nu mai exista nici o petrecere. Doar ei te fac sa iti amintesti cu drag despre ce s-a intamplat atunci.

Cam multe vorbe pentru a raspunde la intrebarea din titlu, nu?
Totul se rezuma ca prietenii tai reprezinta de fapt amintirile tale. Ei pot sa confirme ce ai trait in fata celorlalti. Si tu ai multe amintiri. Daca nu ai avea prieteni care sa iti aminteasca de trecut, tu ai fi numai parti de prezent. E ca si cum cineva ti-ar fragmenta viata in bucati de prezent.

De asta ai nevoie de prieteni.

Anunțuri

Un gând despre „De ce ai nevoie de prieteni?

  1. din cate stiu, omul fiind o faptura sociala, relationarea sa cu fiinte de aceeasi natura este o trebuinta fireasca, o necesitate intrinseca.
    prieteni, si io am, cu caru’: io ii sun, ii caut, ii vizitez, ii intreb ce mai fac or ce nu mai fac; ii intreb cum vad prezentul, cum vad viitorul; le propun sa facem ceva, sa traim ceva impreuna; daca ii las pe ei sa se manifeste: ei muci; ei nu ma suna, nu ma cauta, nu ma viziteaza, nu ma intreaba ce (mai) fac sau daca am dat o data ortul popii; ei ma suna, ma cauta doar in situatii exceptionale: sa le imprumut bani ori sa ma cheme la nunta sa le dau bani. ei au viata lor, prietenii lor, banalitatile lor; am inceput sa nu-i mai sun, nu-i mai caut, nu-i mai vizitez; dar totusi le-oi imprumuta bani si m-oi duce la nuntile lor;
    unii zic ca prietenii ti-i faci, altii ca prietenia se castiga; eu am dedus insa ca prietenia e ca dragostea mai mica or mai mare: se ofera or se refuza

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.Tema: Esquire de Matthew Buchanan.

%d blogeri au apreciat asta: