Popularitate măsurată în mărțisoare

Dragii mei, va spun ca imi place la nebunie 1 Martie. Acum. Va spun ca acum, pentru ca in alte dati era o zi a masurarii celebritatii. Cum vine asta?

In clasele primare impartitul martisoarelor erau o chestie serioasa. Adica: ziua de 28 si de 29 erau un chin pentru maica-mea: sa caute martisoare si sa dea banii. Atunci se vedea portofelul atacat zdravan. Ganditi-va. Eram in clasa pana la 40 de copii. Deci pana la 40 de martisoare+profesorii. Si din cate stiu eu martisoarele nu erau tocmai ieftine.

Iar eu credeam cu cat o sa dau mai multe martisoare cu atat voi fi mai apreciata de colegi, deci mai populara. Adica daca dau un martisor in dar o sa primesc si eu de la tine. E chestia aia de datorie. Ii dai un martisor si el se simte obligat sa iti dea si tie.

Dar cum maica-mea nu cumpara martisoare pentru fiecare coleg din clasa, faceam si eu o selectie: dadeam martisoare colegilor cu care ma intelegeam mai bine. Logic, nu?
Insa altceva se intampla in toata povestea asta: si cei care nu dadeau martisoare multe primeau mult mai multe martisoare. De ce? CA ERAU POPULARI, ca pe unii oamenii ii placi mai mult si pe altii mai putini. Nimic mai mult.

Eu, va recunosc, ca nu am fost un copil sociabil mult timp si nici pe departe popular. Deci prea multe cu prea multe martisoare nu ma alegeam. Cam cate dadeam si atatea primeam. Si daca primeam de la cineva cu adevarat celebru, ma simteam WAU!(Am primit martisoare de la cutare, care are note mari si ma simteam cea mai TARE.).

La sfarsitul orelor, numaram martisoarele.Fiecare pe ale lui si cu cate un ochi te mai uitai prin dreapta, prin stanga sa vezi cate a adunat colegul din fata sau din spate. Desi nimeni nu zicea: ca uite cate am primit eu, stiu ca fiecare se simtea mandru daca se ducea acasa cu foarte multe martisoare. Mai intrebam si eu sporadic cam cate a primit X-ulescu si se zicea un numar. Poate mai mare sau mai mic decat al meu, insa bucuria era imensa cand stiam ca eu primisem mai multe.

Cand ma duceam acasa, imi marturiseam popularitatea in fata lui maica-mea. Puteam asocia fiecare martisor cu persoana de la care am primit si un martisor valora cu atat mai mult cu cat il primeam de la o persoana care nu ma baga in seama sau credeam eu ca nu ii ajuns nici la degetul cel mic. Maica-mea, saraca, doar zicea ca ala e dragut, dar ca si ala care cu siguranta e de acu vreo 2 ani e frumos si ca are valoare ca e vechi. Si un martisor e mai valoros cu cat e mai vechi. Adica cum eu sa primesc un martisor vechi, de la altii? Ori sunt importanta ori nu?

Si iaca asa ne masuram noi de 1 Martie popularitatea in clasele primare.

O primavara frumoasa, masurata in bucurii. 🙂

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.Tema: Esquire de Matthew Buchanan.

%d blogeri au apreciat asta: